In trecut, inca de pe timpul popularii Americii, seful tribului indian Seattle a spus:
„Invatati-va copiii ceea ce noi ii invatam dintotdeauna pe ai nostri, si anume ca Pamantul este tatal nostru. Tot ceea ce se intampla pe Pamant, ni se intampla noua. Nu Pamantul ne apartine, ci noi apartinem Pamantului.”
Seful tribului indian de atunci a putut sa prevada posibilele pericole ale dezvoltarii rapide si ale modului in care omul se comporta fata de natura. Prin apelul sau, a incercat sa trezeasca si sa stimuleze constiinta ecologica.
In prezent, acesta nu este doar apelul unui singur om; intreaga populatie internationala, oamenii de stiinta si activistii numeroaselor organizatii ecologice non-guvernamentale din intreaga lume sunt din ce in ce mai multe si avertizeaza tot mai serios populatia despre consecintele folosirii iresponsabile si irationale a bogatiilor naturale.
In lume predomina convingerea ca protectia si imbunatatirea mediului inconjurator este o obligatie a intregii civilizatii, iar educatia ecologica este o parte componenta a culturii vietii.
Viziteaza: https://everyn.ro/vacante/pe-plaiuri-dolhestene
Dezvoltarea durabila la nivel mondial
Conceptul de dezvoltare durabila a avut ca punct de pornire criza ecologica mondiala 1929-1933 si s-a dezvoltat mai apoi prin inglobarea tuturor sferelor economico-sociale si umane, ajungand ca, in zilele noastre, dezvoltarea durabila sa reprezinte noul drum al umanitatii.
Dezvoltarea durabila a fost gandita ca o solutie la criza ecologica determinata de intensa exploatare industriala a resurselor si degradarea continua a mediului si cauta in primul rand prezervarea calitatii mediului inconjurator.
Dezvoltarea durabila promoveaza conceptul de conciliere intre progresul economic si social, fara a pune in pericol echilibrul natural al planetei.
Ideea care sta la baza acestui concept este aceea de a asigura o calitate mai buna a vietii pentru toti locuitorii planetei, atat pentru generatia prezenta, cat si pentru generatiile viitoare.
Dezvoltarea durabila aduce in prim plan un nou set de valori care va ghida viitorul model de progres economic si social, valori ce vizeaza mai ales omul si nevoile sale prezente si viitoare, mediul natural – protejarea si conservarea acestuia, precum si atenuarea deteriorarii actuale a ecosistemelor.
Definitia dezvoltarii durabile, cea mai cunoscuta este aceea data de catre Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCED) in raportul „Viitorul nostru comun” cunoscut si sub numele de Raport Brundtland: „Dezvoltarea durabila este dezvoltarea care urmareste satisfacerea nevoilor prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi”.
Dezvoltarea durabila este definita de o serie de aspecte:
• Compatibilitatea dintre mediul antropic si mediul natural;
• Egalitatea de sanse intre generatii care coexista si se succed in timp si spatiu;
• Situarea pe primul plan al securitatii ecologice in locul maximizarii profitului;
• Compatibilitatea strategiilor nationale de dezvoltare cu cerintele extinderii interdependentelor in plan geoeconomic si ecologic;
• Asigurarea bunastarii generale punand accentul pe calitatea cresterii economice durabile;
• Integrarea organica dintre capitalul natural si cel uman, in cadrul unei categorii globale ce isi redefineste obiectivele economice si sociale si isi extinde orizontul de cuprindere in timp si spatiu;
• Trecerea la o noua strategie cu fata natural-umana, in care obiectivele dezvoltarii economice si sociale sa fie subordonate deopotriva dezvoltarii omului si insanatosirii mediului.
Obiectivele Strategiei pentru Dezvoltare Durabila a Uniunii Europene
• Limitarea schimbarilor climatice si a costurilor si efectelor sale negative pentru societate si mediu;
• Sa ne asiguram ca sistemul nostru de transport satisface nevoile economice, sociale si de mediu ale societatii noastre, minimizand impactul nedorit asupra economiei, societatii si mediului;
• Promovarea modelelor de productie si consum durabile;
• Imbunatatirea managementului si evitarea supraexploatarii resurselor naturale, recunoscand valoarea serviciilor ecosistemelor;
• Promovarea unei bune sanatati publice in mod echitabil si imbunatatirea protectiei impotriva amenintarilor asupra sanatatii;
• Crearea unei societati a includerii sociale prin luarea in considerare a solidaritatii intre si in cadrul generatiilor, asigurarea securitatii si cresterea calitatii vietii cetatenilor ca o preconditie pentru pastrarea bunastarii individuale;
• Promovarea dezvoltarii durabile pe scara larga, asigurarea ca politicile interne si externe ale UE sa fie in acord cu dezvoltarea durabila si angajamentele internationale ale acesteia.
Dezvoltarea durabila in Romania – Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila
In Romania, ca stat membru al Uniunii Europene, in anul 1997 a fost creat Centrul National pentru Dezvoltare Durabila, sub egida Academiei Romane, care in timp a reusit sa devina cea mai autorizata voce din societatea civila in domeniul elaborarii de propuneri si strategii pentru dezvoltarea durabila a Romaniei. Scopul Centrului National pentru Dezvoltare Durabila este de a identifica prioritatile de dezvoltare durabila ale Romaniei si realizarea acestora prin proiecte concrete la nivel national si local.
Guvernul Romaniei, intrunit in sedinta la 12 noiembrie 2008, a dezbatut si aprobat Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila la orizontul anilor 2013–2020–2030. Elaborarea Strategiei este rezultatul obligatiei asumate de Romania in calitate de stat membru al Uniunii Europene conform obiectivelor convenite la nivel comunitar, in special cele statuate in Tratatul de aderare, in Strategia Lisabona pentru crestere si locuri de munca si in Strategia reinnoita a UE pentru Dezvoltare Durabila din 2006.
In urma dezbaterii proiectului la nivel national si regional, cu implicarea activa a factorilor interesati si cu sprijinul conceptual al Academiei Romane, Strategia propune o viziune a dezvoltarii Romaniei in perspectiva urmatoarelor doua decenii, cu obiective care transced dur ciclurilor electorale si preferintele politice conjuncturale:
• Orizont 2013: Incorporarea organica a principiilor si practicilor dezvoltarii durabile in ansamblul programelor si politicilor publice ale Romaniei ca stat membru al Uniunii Europene;
• Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al tarilor Uniunii Europene la principalii indicatori ai dezvoltarii durabile;
• Orizont 2030: Apropierea semnificativa a Romaniei de nivelul mediu din acel an al tarilor membre ale Uniunii Europene din punct de vedere al dezvoltarii durabile.
Indeplinirea acestor obiective strategice va asigura, pe termen mediu si lung, o crestere economica ridicata, in consecinta, o reducere substantiala a decalajelor economico-sociale dintre Romania si celelalte state membre ale UE.
Prin prisma indicatorului sintetic prin care se masoara procesul de convergenta reala, se creeaza astfel conditiile ca produsul intern brut pe cap de locuitor al Romaniei sa depaseasca in anul 2013 media UE din acel moment, sa se apropie de media UE in anul 2020 si sa fie usor superior nivelului mediu european in anul 2030.
Directiile principale de actiune, detaliate pe sectoare si orizonturi de timp sunt:
• Corelarea rationala a obiectivelor de dezvoltare, inclusiv a programelor investitionale in profil inter-sectorial si regional, cu potentialul si capacitatea de sustinere a capitalului natural;
• Modernizarea accelerata a sistemelor de educatie si formare profesionala, sanatate publica si servicii sociale, tinand seama de evolutiile demografice si de impactul acestora pe piata muncii;
• Folosirea generalizata a celor mai bune tehnologii existente, din punct de vedere economic si ecologic, in deciziile investitionale;
• Introducerea ferma a criteriilor de eco-eficienta in toate activitatile de productie si servicii;
• Asigurarea securitatii si sigurantei alimentare prin valorificarea avantajelor comparative ale Romaniei, fara a face rabat de la exigentele privind mentinerea fertilitatii solului, conservarea biodiversitatii si protejarea mediului;
• Racordarea la normele si standardele europene privind calitatea vietii;
• Anticiparea efectelor schimbarilor climatice si elaborarea atat a unor solutii de adaptare pe termen lung, cat si a unor planuri de masuri de contingenta inter-sectoriale, cuprinzand portofolii de solutii alternative pentru situatii de criza generate de fenomene naturale sau antropice;
• Folosirea celor mai bune tehnologii disponibile, din punct de vedere economic si ecologic, in deciziile investitionale din fonduri publice pe plan national, regional si local, introducerea ferma a criteriilor de eco-eficienta in toate activitatile de productie sau servicii;
• Asigurarea securitatii si sigurantei alimentare prin valorificarea avantajelor comparative ale Romaniei in privinta dezvoltarii productiei agricole, inclusiv a produselor organice; corelarea masurilor de crestere cantitativa si calitativa a productiei agricole in vederea asigurarii hranei pentru oameni si animale cu cerintele de majorare a productiei de biocombustibili, fara a face rabat de la exigentele privind mentinerea si sporirea fertilitatii solului, biodiversitatii si protejarii mediului;
• Necesitatea identificarii unor surse suplimentare de finantare, in conditii de sustenabilitate, pentru realizarea unor proiecte si programe de anvergura, in special in domeniile infrastructurii, energiei, protectiei mediului, sigurantei alimentare, educatiei, sanatatii si serviciilor sociale;
• Protectia si punerea in valoare a patrimoniului cultural si natural national; racordarea la normele si standardele europene privind calitatea vietii sa fie insotita de revitalizarea, in modernitate, a unor moduri de vietuire traditionale, in special in zonele montane si cele umede.
Strategia stabileste directiile principale de actiune pentru insusirea si aplicarea principiilor dezvoltarii durabile in perioada imediat urmatoare, in completarea obiectivelor ce deriva din strategiile, planurile si programele nationale de dezvoltare.